furtunatic - explicat in DEX

furtunatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FURTUNÁTIC, -Ă, furtunatici, -ce, adj. Furtunos, impetuos. [Var.: furtunátec, -ă adj.] – Furtună + suf. -atic.

furtunatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
furtunátic, -ă adj. (d. furtună). Fig. Aventuros, zbuciumat, agitat: tinereță [!] furtunatică. Te-aĭ coborît furtunatic (Sadov. VR. 1928, 1, 30).

furtunatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
furtunátic (rar) adj. m., pl. furtunátici; f. furtunátică, pl. furtunátice

furtunatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
furtunatic a. ca o furtună, impetuos: tinerețele furtunatice.