furtun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURTÚN, furtunuri, s. n. Tub flexibil confecționat din material textil, cauciuc, material plastic etc., care servește la transportul, pe distanță mică, al gazelor sau al lichidelor. – Din
tc. hortum.furtun (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)furtún (furtúnuri), s. n. – Tub flexibil pentru udat. –
Var. (
înv.)
hurtum, hortum. Mr. fortumă. Tc. hortum (Scriban,
Arhiva, 1912). Apare în
sec. XVIII (Cantemir), cu sensul de „trompă de elefant”.
Cf. bg. ortuma.furtun (Dicționaru limbii românești, 1939)furtún, V.
hurtum.furtun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furtún s. n.,
pl. furtúnuri