furtiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURTÍV, -Ă, furtivi, -e, adj. (
Livr.) Care se face pe ascuns, pe furiș. – Din
fr. furtif, lat. furtivus.furtiv (Dicționar de neologisme, 1986)FURTÍV, -Ă adj. Pe furiș, pe sub ascuns. [< lat.
furtivus, fr.
furtif, it.
furtivo].
furtiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURTÍV, -Ă adj. pe furiș, în ascuns. (< lat.
furtivus, fr.
furtif)
furtiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*furtív, -ă adj. (lat.
furtivus). Pe furiș, ascuns:
a arunca o privire furtivă asupra unuĭ lucru. Adv. Pe furiș:
a privi furtiv.furtiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furtív (
livr.)
adj. m.,
pl. furtívi; f. furtívă, pl. furtíve