furou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURÓU, furouri, s. n. Cămașă de zi femeiască; combinezon. – Din
fr. fourreau.furou (Dicționar de neologisme, 1986)FURÓU s.n. Cămașă de zi femeiască, combinezon. [< fr.
fourreau].
furou (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURÓU s. n. 1. cămașă de zi femeiască, combinezon. 2. teacă cutanată care acoperă penisul la unele animale (cal, câine etc.). (< fr.
fourreau)
furou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furóu s. n.,
art. furóul; pl. furóuri