furoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUROÁRE, furori, s. f. 1. (Rar) Mânie, furie, delir furios.
2. (Rar) Pasiune violentă, patimă arzătoare; încântare.
3. (
Fam.; în
expr.)
A face furori = a provoca admirație, senzație, mai ales pentru aspectul exterior. – Din
fr. fureur, lat. furor, -oris.