furnitură - explicat in DEX

furnitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FURNITÚRĂ, furnituri, s. f. 1. Furnizare. 2. Marfă furnizată. 3. (La pl.) Rechizite de birou. 4. (La pl.) Material accesoriu (căptușeală, pânză tare, ață, nasturi etc.) folosit în croitorie. – Din fr. fourniture.

furnitură (Dicționar de neologisme, 1986)
FURNITÚRĂ s.f. (la pl.) 1. Marfă, obiecte furnizate. ♦ Obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. Material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.) [< fr. furniture].

furnitură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FURNITÚRĂ s. f. (pl.) 1. marfă, obiecte furnizate. ◊ obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.). (< fr. fourniture)

furnitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*furnitúră f., pl. ĭ (fr. fourniture). Lucru furnisat, adus p. necesitățile cuĭva: furnitură de fîn pentru armată, de postav pentru o școală.

furnitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
furnitúră s. f., g.-d. art. furnitúrii; pl. furnitúri

furnitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
furnitură f. 1. aprovizionare: furnituri de grâne, de cancelarie; 2. ceeace croitorii sau tapițerii furnisează peste stofă.