furnitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURNITÚRĂ, furnituri, s. f. 1. Furnizare.
2. Marfă furnizată.
3. (La
pl.) Rechizite de birou.
4. (La
pl.) Material accesoriu (căptușeală, pânză tare, ață, nasturi etc.) folosit în croitorie. – Din
fr. fourniture.