furniruire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURNIRUÍRE, furniruiri, s. f. Acțiunea de
a furnirui și rezultatul ei. –
V. furnirui.furniruire (Dicționar de neologisme, 1986)FURNIRUÍRE s.f. Acțiunea de a furnirui și rezultatul ei. [<
furnirui].
furniruire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furniruíre s. f.,
g.-d. art. furniruírii; pl. furniruíri