furnirui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURNIRUÍ, furniruiesc, vb. IV.
Tranz. A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe față unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. –
Fumir +
suf. -ui. Cf. germ. furnieren.furnirui (Dicționar de neologisme, 1986)FURNIRUÍ vb. IV. tr. A acoperi o piesă de lemn cu furnir. [P.i.
-iesc, conj.
-iască. / < germ.
furnieren].
furnirui (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURNIRUÍ vb. tr. a acoperi o piesă de lemn cu furnir. (< germ.
furnieren)
furnirui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furniruí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. furniruiésc, imperf. 3
sg. furniruiá; conj. prez. 3
să furniruiáscă