funicul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNÍCUL, funiculi, s. m. (
Biol.) Fir care fixează ovulul de placentă. – Din
fr. funicule, lat. funiculus.funicul (Dicționar de neologisme, 1986)FUNÍCUL s.n. 1. Nume dat celor trei diviziuni principale ale măduvei spinării. ♦ Formație anatomică cu aspect de cordon.
2. (
Bot.) Fir care leagă sămânța de pericarp și o nutrește în tinerețe. [< fr.
funicule, cf. lat.
funiculus – cordiță].
funicul (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNÍCUL1 s. m. 1. nume dat celor trei diviziuni principale ale măduvei spinării. ◊ formație anatomică cu aspect de cordon. 2. (biol.) cordon care leagă ovulul cu placenta. (< fr.
funicule, lat.
funiculus)
funicul (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNICUL2(O)- elem. „cordon spermatic”. (< fr.
funicul/o/-, cf.
lat. funiculus, funie)
funicul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)funícul s. m.,
pl. funículi