funduară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FUNDUÁRĂ,funduare, adj.f. (Înv.; în sintagma) Carte funduară = carte funciară, v. funciar. [Pr.: -du-a-] – Cf. lat. fundus, germ. Fundus „proprietate(de teren)”.
funduară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) funduáră (înv.) (-du-a-) adj. f., pl. funduáre