fundațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNDAȚIÚNE s. f. v. fundație.fundațiune (Dicționar de neologisme, 1986)FUNDAȚIÚNE s.f. v.
fundație.
fundațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*fundațiúne f. (lat.
fundátio, -ónis). Acțiunea de a funda, de a întemeĭa, de a înființa:
fundațiunea uneĭ academiĭ, uneĭ coloniĭ, unuĭ imperiŭ. Lucru fundat, așezămînt, instituțiune:
fundațiunea universitară Carol I. – Și
-áție.fundațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fundați(un)e f.
1. acțiunea de a funda:
fundațiunea unei școale, unui ospiciu; 2. așezământ, instituțiune:
Fundațiunea Carol; 3. săpătura în care se pune temelia unei construcțiuni.