fundarisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNDARISÍ, fundarisesc, vb. IV.
Intranz. A lăsa ancora să cadă în vederea ancorării sau afurcării unei nave. –
Fund1 +
suf. -arisi.fundarisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fundarisí (fundarisésc, fundarisít), vb. – (Înv.) A ancora, a fixa cu ancore. –
Var. funda. Ngr. φουνταρίζω, din
ven. fondare, cf. sp. fondear. Sec. XVIII.
fundarisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fundarisí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. fundarisésc, imperf. 3
sg. fundariseá; conj. prez. 3
să fundariseáscă