fundare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNDÁRE, fundări, s. f. Acțiunea de
a se funda și rezultatul ei; întemeiere, înființare, instituire, creare. –
V. funda.fundare (Dicționar de neologisme, 1986)FUNDÁRE s.f. Acțiunea de a funda și rezultatul ei; întemeiere. [Var.
fondare s.f. / <
funda].
fundare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fundáre s. f.,
g.-d. art. fundắrii; pl. fundắri