fundamentalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNDAMENTALÍSM s. n. mișcare religioasă de origine protestantă care dezvoltă credința într-un singur sens al cărții fundamentale a unei biserici, propovăduind intoleranța față de alte credințe. (< fr.
fondamentalisme)
fundamentalism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FUNDAMENTALÍSM (‹
fr.)
s. n. 1. (În creștinism) Mișcare în sânul protestantismului american de la începutul
sec. 20, ca reacție împotriva secularizării și liberalismului în învățământul teologic.
2. Denumire dată, în general, unui mod conservator de a gândi în opoziție cu tendințele liberale și moderniste.
3. Tendința de a menține nealterată doctrina de bază („fundamentală”) a învățăturii creștine, punând accentul pe interpretarea literală a Bibliei.
4. (În islam) Mișcare religioasă și politică cu scopul de a restabili adevărata comunitate islamică, prin reîntoarcerea la tradiția nealterată a islamului;
f. este conceput ca „jihad”, războiul sfânt, și prin urmare nu exclude nici războiul și nici atentatul criminal pentru atingerea scopului.
fundamentalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*fundamentalísm s. n.