fundamenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNDAMENTÁ, fundamentez, vb. I.
Tranz. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente științifice. – Din
fundament. Cf. germ. fundamentieren.fundamenta (Dicționar de neologisme, 1986)FUNDAMENTÁ vb. I. tr. A pune baze temeinice, a consolida. ♦ A demonstra cu elemente științifice (o idee, o teorie etc.). [Var.
fondamenta vb. I. / <
fundament].
fundamenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNDAMENTÁ vb. tr. a pune baze temeinice, a consolida. ◊ a demonstra cu elemente științifice (o idee, o teorie). (< germ.
fundamentieren)
fundamenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fundamentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fundamenteáză