fundal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNDÁL, fundale, s. n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției.
2. Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii. [
Pl. și:
fundaluri. –
Var.:
fondál s. n.] – Din
it. fondale (după
fund1).
fundal (Dicționar de neologisme, 1986)FUNDÁL s.n. 1. Fondul decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții.
2. Perete mobil sau decor care constituie fundul scenei unui teatru. [< it.
fondale, după
fund].
fundal (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNDÁL s. n. 1. fond decorativ al unui tablou, al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. pânză, decor care închide scena unui teatru. (< it.
fondale)
fundal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fundál s. n.,
pl. fundáluri