fundac - explicat in DEX

fundac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FUNDÁC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.

fundac (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) fundác m. Cufundac. V. corcodel 1.

fundac (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) fundác n., pl. e (d. fund). Nord. Înfundătură, fundătură, stradă înfundată. Cantină orĭ han (pe cîmp). Șiră de paĭe. V. impas.

fundac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fundác¹ (pasăre) s. m., pl. fundáci

fundac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fundác² (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri