fundație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNDÁȚIE, fundații, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La
pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor.
2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare.
3. Instituție cu caracter obștesc căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special; așezământ. ♦ Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public. [
Var.:
fundațiúne s. f.] – Din
fr. fondation, lat. fundatio, -onis.fundație (Dicționar de neologisme, 1986)FUNDÁȚIE s.f. 1. Temelie, bază, fundament (la o construcție).
2. Fond, bunuri, donate pentru o operă de interes obștesc; instituție, așezământ creat din aceste fonduri. [Gen.
-iei, var.
fondație, fundațiune s.f. / cf. lat.
fundatio, fr.
fondation].
fundație (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNDÁȚIE s. f. 1. temelie, bază a unei construcții, mașini, a unui utilaj etc. ◊ materia peste care se aplică îmbrăcămintea unui drum. 2. fond, bunuri donate pentru o operă de interes obștesc. ◊ instituție, așezământ creat din astfel de fonduri. (< fr.
fondation, lat.
fundatio)
fundație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fundáție (-ți-e) s. f.,
art. fundáția (-ți-a), g.-d. art. fundáției; pl. fundáții, art. fundáțiile (-ți-i-)