funda (Dicționar de neologisme, 1986)FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var.
fonda vb. I. / < lat.
fundare, cf. fr.
fonder].
funda (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNDÁ vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundația. 2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui. (< fr.
fonder, lat.
fundare)
fundà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fundà v.
1. a așeza fundamentele unei construcțiuni;
2. a stabili, a institui:
a funda un regat, o religiune; 3. fig. a sprijini cu probe:
părerea mea e fundată pe fapte.funda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNDÁ, fundez, vb. I.
Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [
Var.:
fondá vb. I] – Din
fr. fonder, lat. fundare.