fundătură - explicat in DEX

fundătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FUNDĂTÚRĂ, fundături, s. f. Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. – [În]funda + suf. -ătură.

fundătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
fundătúră f., pl. ĭ. Înfundătură, drum înfundat. V. și fundac și impas.

fundătură (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
fundătúră, -i, s.f. – Partea de deasupra portiței (uștior), la porțile de lemn maramureșene. De obicei este formată din scânduri de brad traforate (figuri geometrice). Uneori este alcătuită din șipci dispuse vertical sau în formă de grătar. Fundătura are valoare strict estetică (Nistor 1977: 22). – Din înfunda „a închide, a astupa” (cf. lat. infundare) + -tură.

fundătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fundătúră s. f., g.-d. art. fundătúrii; pl. fundătúri

fundătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fundătură f. stradelă înfundată.