funcționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNCȚIONÁR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și
f. Persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ. [
Pr.:
-ți-o] – Din
fr. fonctionnare (după
funcție).
funcționar (Dicționar de neologisme, 1986)FUNCȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau într-o instituție; slujbaș. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
fonctionnaire].
funcționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNCȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau instituție. (< fr.
fonctionnaire)
funcționar (Dicționaru limbii românești, 1939)*funcționár, -ă s. (d.
funcțiune; fr.
fonctionnaire). Care împlinește o funcțiune publică saŭ privată:
ministru e cel înalt funcționar în stat. V.
cinovnic.funcționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)funcționár (func-ți-o-) s. m.,
pl. funcționárifuncționar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)funcționar m. cel ce exercită o funcțiune publică.