functor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÚNCTOR, functori, s. m. (
Log.) Operator logic. – din
fr. functeur.functor (Dicționar de neologisme, 1986)FÚNCTOR s.m. (
Log.) Expresie care determină altă expresie; operator logic. [Cf. fr.
foncteur].
functor (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÚNCTOR s. m. (log.) conector interpropozițional care joacă rolul de operator logic; orice cuvânt cu funcție sintactică. (< fr.
foncteur)
functor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fúnctor (func-tor)
s. m.,
pl. fúnctori