funcție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÚNCȚIE, funcții, s. f. (Și în forma
funcțiune)
1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post
2. ♦ Grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă.
2. Sarcină, rol; destinație.
3. (
Gram.) Rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într-o propoziție.
4. Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din molecula.
5. (
Fiziol.) Activitate proprie a fiecărui organ, aparat, țesut din organismele vii ale viețuitoarelor.
6. (
Mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente.
7. (
Log.) Operație care, prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.
8. (În
expr.)
A fi în funcție de... = a depinde de... [
Var.:
funcțiúne s. f.] – Din
fr. fonction, lat. fonctio, -onis. Cf. it. funzione.