funciarmente (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNCIARMÉNTE adv. (Rar) În mod funciar. [
Pr.:
-ci-ar] – Din
fr. foncierement (după
funciar).
funciarmente (Dicționar de neologisme, 1986)FUNCIARMÉNTE adv. Cu desăvârșire, în mod absolut complet; esențialmente. [Pron.
-ci-ar-. / cf. it.
funciarmente, fr.
foncièrement].
funciarmente (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNCIARMÉNTE adv. cu desăvârșire, cu totul, absolut; esențialmente. (< it.
funciarmente)
funciarmente (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*funciarménte (-ci-ar-) adv.