funciar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNCIÁR, -Ă, funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. ◊
Fond funciar = totalitatea suprafețelor de teren aflate între granițele unei țări, unei unități administrativ-teritoriale sau ale unei unități agricole.
Impozit funciar = impozit pe care îl plătește cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa.
Carte funciară = registru oficial în care se inventariază toate proprietățile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menționându-se numele proprietarului, suprafața terenului și vecinătățile; carte funduară. ◊
Fig. Care aparține naturii, firii cuiva; de bază. [
Pr.:
-ci-ar] – După
fr. foncier.funciar (Dicționar de neologisme, 1986)FUNCIÁR, -Ă adj. 1. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare.
2. Care caracterizează natura cuiva, care formează fondul; temeinic, solid. [Pron.
-ci-ar. / < fr.
foncier].
funciar (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNCIÁR, -Ă adj. 1. referitor la terenuri, la averi imobiliare. 2. (fig.) care aparține naturii, structurii intime a cuiva, care formează fondul; de bază. (< fr.
foncier)
funciar (Dicționaru limbii românești, 1939)*funciár, V.
fonciar.funciar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)funciár (-ci-ar)
adj. m.,
pl. funciári; f. funciáră, pl. funciáre