funcționarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNCȚIONARÍSM s. n. Tendință birocratică de a considera problemele din punct de vedere individual, nu general; atitudine indiferentă, lipsită de interes și de devotament față de muncă; birocratism, birocrație. [
Pr.:
ți-o-] – Din
fr. fonctionnarisme (după
funcționar).
funcționarism (Dicționar de neologisme, 1986)FUNCȚIONARÍSM s.n. Tendința birocratică a unei persoane de a considera toate problemele numai din punctul său individual de vedere și nu din acela al interesului general; atitudine indiferentă, lipsită de interes și devotament față de munca îndeplinită; birocratism. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
fonctionnarisme].
funcționarism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNCȚIONARÍSM s. n. tendință birocratică de a considera problemele din punct de vedere individual și nu general. (< fr.
functionnarisme)
funcționarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)funcționarísm (func-ți-o-) s. n.funcționarism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)funcționarism n.
1. biurocrație;
2. vânătoare de funcțiuni.