funcțional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNCȚIONÁL, -Ă, funcționali, -e, adj. 1. Care ține de o funcție, privitor la o funcție. ◊
Maladie funcțională = boală care afectează buna funcționare a unui organ.
Analiză funcțională = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul diferitelor clase de funcții și al relațiilor dintre ele.
2. Util, practic. ♦ Care îndeplinește condițiile pentru a fi folosit. – Din
fr. fonctionnel (după
funcție).
funcțional (Dicționar de neologisme, 1986)FUNCȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la o funcție. ◊ (
Mat.)
Analiză funcțională = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul diferitelor clase de funcții. ♦
Maladie funcțională = boală care afectează funcționarea unui organ. [Pron.
-ți-o-. / < cf. fr.
fonctionnel, it.
funzionale].
funcțional (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNCȚIONÁL, -Ă I.
adj. 1. util, practic. ◊ care îndeplinește condițiile pentru a fi folosit. 2. referitor la funcțiile organice sau psihice. ♦ maladie ~ă = boală care afectează funcționarea unui organ. 3. referitor la o funcție matematică sau chimică. ♦ (mat.) analiză ~ă = ramură a matematicii care studiază diferitele clase de funcții. 4. cuvânt ~ = cuvânt care indică o relație gramaticală (prepoziție, conjuncție etc.). 5. lingvistică ~ă = studiu al elementelor lingvistice din punctul de vedere al funcției lor în structura unei limbi. II.
s. f. (mat.) funcție definită de o mulțime de funcții având valori reale. (< fr.
fonctionnel)
funcțional (Dicționaru limbii românești, 1939)*funcțional, -ă adj. (d.
funcțiune; fr.
fonctionnel). Relativ la funcțiunile corpuluĭ:
turburărĭ [!] funcționale.funcțional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)funcționál (func-ți-o-) adj. m.,
pl. funcționáli; f. funcționálă, pl. funcționále