funcționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I.
Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. fonctionner (după
funcție).
funcționa (Dicționar de neologisme, 1986)FUNCȚIONÁ vb. I. intr. A-și exercita funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, în stare de funcționare. [Pron.
-ți-o-. / < fr.
fonctionner].
funcționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNCȚIONÁ vb. intr. a-și exercita funcția, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr.
fonctionner)
funcționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)funcționá (a ~) (func-ți-o-) vb.,
ind. prez. 3
funcționeázăfuncționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)funcționà v. a-și împlini funcțiunea.