fumuros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMURÓS, -OÁSĂ, fumuroși, -oase, adj. (
Înv., rar) Înfumurat. –
Fum +
suf. -os.fumuros (Dicționaru limbii românești, 1939)fumurós, -oásă adj.
Rar. Plin de fumurĭ, de pretențiunĭ.
fumuros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumurós (
înv.)
adj. m.,
pl. fumuróși; f. fumuroásă, pl. fumuroásefumuros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fumuros a. plin de fumuri, închipuit, pretențios:
prejudiții fumuroase și ridicule NEGR.