fumui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMUÍ, pers. 3
fumuiește, vb. IV.
Intranz. impers. (Rar) A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. –
Fum +
suf. -ui.fumui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumuí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
sg. fumuiéște, imperf. 3.
sg. fumuiá; conj. prez. 3
să fumuiáscă