fumivor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMIVÓR, -Ă, fumivori, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Care absoarbe fumul.
2. S. n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului. – Din
fr. fumivore.fumivor (Dicționar de neologisme, 1986)FUMIVÓR, -Ă adj. Care absoarbe fumul. //
s.n. Dispozitiv montat la unele focare de cazan, pentru îmbunătățirea arderii. [< fr.
fumivore, cf. lat.
fumus – fum,
vorare – a devora].
fumivor (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUMIVÓR, -Ă I.
adj. care absoarbe fumul. II. s. n. dispozitiv la unele focare de cazan pentru îmbunătățirea arderii. (< fr.
fumivore)
fumivor (Dicționaru limbii românești, 1939)*fumivór, -óră adj. (d.
fum și
-vor din
carnivor). Care înghite și suprimă fumu:
aparat fumivor. S. n. pl.
oare. Un fumivor.fumivor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumivór1 adj. m.,
pl. fumivóri; f. fumivóră, pl. fumivórefumivor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumivór2 s. n.,
pl. fumivoáre