fumigen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMIGÉN, -Ă, fumigeni, -e, adj. (
Chim.; despre unele substanțe) Care, în contact cu aerul, produce fum abundent sau ceață. ◊
Lumânare fumigenă = tub care conține o substanță fumigenă folosită mai ales la
camuflarea unui obiectiv militar. – Din
fr. fumigène.fumigen (Dicționar de neologisme, 1986)FUMIGÉN, -Ă adj. Producător de fum sau de ceață. ◊
Lumânare fumigenă = tub care conține o substanță fumigenă folosită mai ales la camuflarea obiectivelor militare. [< fr.
fumigène, cf. lat.
fumus – fum, gr.
gennan – a naște].
fumigen (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUMIGÉN, -Ă adj. care produce fum sau ceață artificială. ♦ lumânare ~ă = tub care conține o substanță fumigenă, folosită la camuflarea obiectivelor militare. (< fr.
fumigène)
fumigen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumigén adj. m.,
pl. fumigéni; f. fumigénă, pl. fumigéne