fumigație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMIGÁȚIE, fumigații, s. f. Producere de fum, afumare cu diverse substanțe în scopul distrugerii unor paraziți, pentru dezinfecție, parfumarea aerului într-un spațiu închis sau în scopuri terapeutice. – Din
fr. fumigation, lat. fumigatio.fumigație (Dicționar de neologisme, 1986)FUMIGÁȚIE s.f. (
Liv.) Producere de fum, afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc. sau pentru parfumarea aerului. [Gen.
-iei, var.
fumigation, lat.t.
fumigatio].
fumigație (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUMIGÁȚIE s. f. afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc., sau pentru parfumarea aerului. (< fr.
fumigation, lat.
fumigatio)
fumigație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumigáție (-ți-e) s. f.,
art. fumigáția (-ți-a), g.-d. art. fumigáției; pl. fumigáții, art. fumigáțiile (-ți-i-)