fumător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMĂTÓR, -OÁRE, fumători, -oare, s. m. și
f. Persoană care fumează. –
Fuma +
suf. -ător.fumător (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fumător, -oare, fumători, -oare s. m., s. f. (tox.) persoană care fumează canabis sau rășină de canabis.
fumător (Dicționaru limbii românești, 1939)fumătór, -oáre adj. și s. Persoană care fumează.
fumător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumătór s. m.,
pl. fumătórifumător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fumător m. cel ce fumează.