fula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FULÁ, fulez, vb. I.
Intranz. (Despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară. – Din
fr. fouler.fula (Dicționar de neologisme, 1986)FULÁ vb. I. intr. (
Despre roți) A se roti neregulat, având pe lângă mișcarea de rotație și o mișcare pendulară. [< fr.
fouler].
fula (Marele dicționar de neologisme, 2000)FULÁ vb. intr. (despre roți) a se roti neregulat, având o mișcare pendulară. (< fr.
fouler)
fula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fuleáză