fuituială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUITUIÁLĂ, fuituieli, s. f. 1. (
Înv. și
reg.) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină.
2. (
Înv.) Umplutură făcută din câlți, cârpe, hârtie, care se bagă în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere. [
Pr.:
-tu-ia-. –
Var.:
fultuiálă s. f.] –
Fuitui (
reg. „a îndesa” <
magh.) +
suf. -eală.