fugător - explicat in DEX

fugător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FUGĂTÓR, -OÁRE, fugători, -oare, adj. (Rar) 1. Care fuge mult sau repede. 2. Care trece repede, care are o existență efemeră. – Fugi + suf. -ător.

fugător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fugătór (rar) adj. m., pl. fugătóri; f. sg. și pl. fugătoáre

fugător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fugător a. care fuge repede: norocul fugător AL., viață fugătoare BOL.