fuguire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FUGUÍRE,fuguiri, s. f. Acțiunea de a fugui și rezultatul ei. – V. fugui.
fuguire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fuguíre s. f., g.-d. art. fuguírii; pl. fuguíri