fughetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUGHÉTĂ, fughete s. f. (
Muz.) Fugă
2 de proporții mai reduse, având un caracter mai liber. – Din
it. fughetta.fughetă (Dicționar de neologisme, 1986)FUGHÉTĂ s.f. (
Muz.) Fugă de proporții mai reduse, cu un caracter mai liber. [< it.
fuggetta].
fughetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUGHÉTĂ s. f. (muz.) fugă de proporții reduse. (< it.
fughetta)
fughetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fughétă s. f.,
g.-d. art. fughétei; pl. fughéte