fugarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUGÁRNIC, -Ă, fugarnici, -ce, adj. (Rar) Fugitiv, nestatornic. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. –
Fugar +
suf. -nic.fugarnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fugárnic (rar)
adj. m.,
pl. fugárnici; f. fugárnică, pl. fugárnice