fugarire - explicat in DEX

fugări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FUGĂRÍ, fugăresc, vb. IV. Tranz. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă¹; a goni, a alerga. ♦ Refl. recipr. (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. – Fugă¹ + suf. -ări.