fugar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUGÁR, -Ă, fugari, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit.
2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru.
3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat,
m.) Cal. –
Fugi +
suf. -ar.