fugareț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUGÁREȚ, -IȚĂ, fugareți, -ițe, adj. (
Reg.) Care fuge repede, ușor. –
Fugi +
suf. -areț.fugareț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fugáreț (reg.) adj. m., pl.
fugáreți; f.
fugáreță, pl.
fugárețe