fugaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUGÁCI, -CE, fugaci, -ce, adj.,
s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat,
m.) Cal.
2. Adj. Fig. (
Livr.) Trecător, fugitiv.
3. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi și foarte iuți, bune alergătoare. –
Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace.fugaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fugáci1 adj. m.,
pl. fugáci; f. sg. și
pl. fugácefugaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fugáci2 s. m.,
pl. fugácifugacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)fugácĭ, -ce adj., pl. tot așa, ca
sugacĭ. Care fuge bine, răpede:
caĭ fugacĭ.