fugacĭ - explicat in DEX

fugaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FUGÁCI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecător, fugitiv. 3. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi și foarte iuți, bune alergătoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace.

fugaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fugáci¹ adj. m., pl. fugáci; f. sg. și pl. fugáce

fugaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fugáci² s. m., pl. fugáci

fugacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
fugácĭ, -ce adj., pl. tot așa, ca sugacĭ. Care fuge bine, răpede: caĭ fugacĭ.