fugărì - explicat in DEX

fugări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FUGĂRÍ, fugăresc, vb. IV. Tranz. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă¹; a goni, a alerga. ♦ Refl. recipr. (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. – Fugă¹ + suf. -ări.

fugări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fugărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fugărésc, imperf. 3 sg. fugăreá; conj. prez. 3 să fugăreáscă

fugărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fugărì v. a pune pe fugă.