fușeri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUȘERÍ, fușeresc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.)
1. A răscoli (
1).
2. A face un lucru de mântuială; a rasoli. –
Cf. fușalău.fușeri (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fușeri, fușeresc v. t. a face ceva la un nivel calitativ extrem de scăzut, a face un lucru de mântuială
fușeri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*fușerí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. fușerésc, imperf. 3
sg. fușereá; conj. prez. 3
să fușereáscă