fușalău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUȘALẮU, fușalăi, s. m. (
Reg.) Unealtă în forma unei țesale servind la scărmănat lâna, cânepa etc. –
Cf. magh. foszlani „a se destrăma”.
fușalău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fușalắu (
reg.)
s. m.,
art. fușalắul; pl. fușalắi, art. fușalắii