ftaleină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FTALEÍNĂ, ftaleine, s. f. (La
pl.) Clasă de combinații organice obținute prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli; (și la
sg.) substanță din această clasă. – Din
fr. phtalèine.ftaleină (Dicționar de neologisme, 1986)FTALEÍNĂ s.f. Materie colorantă, incoloră în mediu acid sau neutru și roșie purpurie în mediu bazic. [Pron.
-le-i-. / < fr.
phtaléine].
ftaleină (Marele dicționar de neologisme, 2000)FTALEÍNĂ s. f. denumire generică dată unor compuși organici prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli. (< fr.
phtaléine)
ftaleină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ftaleínă s. f.,
g.-d. art. ftaleínei; pl. ftaleíne